Raportul Presedintelui

| Home | Conducerea Asociatiei | Filiale teritoriale | Sectiuni profesionale | | Conferinta Nationala | Publicatii | Din viata Asociatiei |

Cea de-a XIII-a Conferintă Natională a ABIR

RAPORT ASUPRA ACTIVITĂŢII ABIR ÎN PERIOADA
NOIEMBRIE 2001- AUGUST 2002

   Obligativitatea de a prezenta pe o perioadă relativ scurtă activitatea unei mari organizaţii, cu filiale în întreaga ţară şi activităţi complexe, cum este ABIR, nu este o sarcină simplă din cauza incapacităţii raportorului de a cuprinde într-un mod satisfăcător totalitatea elementelor relevante ale perioadei respective.
   Dacă am ajuns la a XIII-a Conferinţă generală şi dacă interesul dumneavoastră pentru problemele profesiei este încă prezent, acestea sunt dovezi clare că asociaţia noastră funcţionează ca un organizm viu şi că ea lucrează în interesul dumeavoastră, cu toate că ea continuă să înfrunte aceleaşi situaţii grele ca în anii precedenţi în condiţiile dezinteresului autorităţilor, ale resurselor limitate şi ale mentalităţii care mai sălăsluieşte în mintea unor membrii ai ABIR care cer mult fără a oferi nimic şi care încearcă uneori să demoleze din interior asociaţia, criticând orice iniţiativă sau tentativă de a optimiza lucrurile.
   Lăsând la o parte aceste lucruri, toţi trebuie să fim de acord că, în ciuda tuturor dificultăţilor, care sunt reale, ABIR a obţinut în planul profesiei infinit mai mult decât se putea obţine vreodată prin iniţiative personale sau de grup. Să ne gândim puţin la poziţia bibliotecarului din bibliotecile mici de dinainte de anul 1990, bibliotecar neapărat de nimeni, încadrat la personalul “TESA” şi la poziţia lui actuală în vecinătatea cadrelor didactice sau a cercetătorilor ştiinţifici. Nu sunt lucruri de neglijat. Să ne gândim apoi că în intervalul de numai un deceniu au apărut regulamente, normative, instrucţiuni care despovărează bibliotecarul de foarte multe obligaţii fără nici o legătură cu statutul său ce trebuie neapărat să fie unul intelectual.
   Crearea la nivel de ramură şi naţional a o serie de organisme de tipul Conferinţei directorilor de biblioteci universitare şi Consiliul Naţional al Bibliotecilor din Învăţământ, de care nici nu putea fi vorba înainte de 1989, au dinamizat domeniul, atrăgând atenţia autorităţilor asupra unei profesii care există şi îşi revendică drepturile la un statut intelectual corespunzător.

Probleme organizatorice

Deşi ABIR este o organizaţie cu o structură bine determinată, consolidată în timp, s-a constatat, în ultima vreme, apariţia unor probleme care presupun o reevaluare a raporturilor între conducerea centrală şi conducerea unor unităţi filiale. Aceste probleme se datorează unei insuficiente comunicări. Nu mai ştim exact ce se întâmplă în unele filiale. Nu mai avem o oglindă exactă a numărului membrilor ABIR din fiecare filială, situaţia cotizaţiei, schimbările la nivelul conducerii etc. De aceea, am hotărât să avem la această conferinţă o întâlnire între conducerea centrală, preşedinţii şi secretarii filialelor.
E util să reamintim că există responsabilităţi ale membrilor Consiliului pe unităţi filiale şi este bine ca aceştia să-şi ia în serios obligaţia de a sprijini activitatea filialelor de care răspund.

Legislaţie şi formare profesională

   Domeniul atât de arid al legislaţiei este cu atât mai necesar cu cât în afara oricărei legislaţii de profil devii vulnerabil şi expus capriciilor oricărui manager care nu înţelege rolul şi importanţa unui bibliotecar, omul care dă viaţă cărţilor. “O bibliotecă fără bibliotecar, spunea N. Iorga, la începutul secolului trecut, este ca o casă nelocuită”.
   România se poate, în sfârşit, mândri că are o lege a bibliotecilor. Sunt puţine ţări europene care au o lege care să cuprindă întregul sistem naţional al bibliotecilor, cum este legea românească.
   Dar, chiar dacă această lege nu este perfectă, chiar dacă o criticăm, chiar dacă nu reuşeşte să rezolve problemele tuturor tipurilor de biblioteci, ea reprezintă, fără îndoială, o mare victorie a oamenilor de bibliotecă din România.
   Din această lege, care va fi supusă chiar astăzi dezbaterii dumneavoastră în prezenţa reprezentanţilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării, ai Ministerului Culturii şi Cultelor, prin aplicarea unor articole, vor rezulta multe lucruri pozitive pentru bibliotecari. Bibliotecarii sunt o categorie profesionalăcare trebuie protejată. Aşteptăm de la Ministerul Culturii şi Cultelor o hotărâre prin care posturile de bibliotecari din reţeaua bibliotecilor publice să nu mai poată fi ocupate decât de persoane care au, deja, o pregătire în domeniul biblioteconomiei. S-ar proteja, astfel, profesia şi s-ar inocula ideea că nu orice absolvent de liceu poate deveni bibliotecar.
   Actualul sistem de a se face cursuri de bază numai după angajarea în bibliotecă compromite profesia, permiţând intrarea în bibliotecă a oricărei persoane fără cunoştinţe de bază în domeniul biblioteconomiei.
   Chestiunea educaţiei de bază, precum şi a formării permanente a preocupat şi preocupă într-un înalt grad asociaţia noastră. Sunt cunoscute instituţiile de nivel universitar şi colegial care s-au înfiinţat după anul 1990 la noi. Lăsând la o parte “distribuţia” lor arbitrară, cinci în Transilvania, două în Muntenia şi nici una în Moldova, planurile lor de învăţământ, programele de studiu sunt de cele mai multe ori incompatibile. Nu există o corelare minimală a acestora, un nucleu comun al disciplinelor de bază ale profesiei şi a celor de cultură generală.
   Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu a întreprins, din păcate, nici un demers consistent în această direcţie. A revenit, aşadar, asociaţiei noastre obligaţia profesională de a interveni şi în această dificilă problemă, devenită şi delicată şi condiţiile descentralizării învăţământului superior, unde autonomia universitară este suverană.
   După apariţia Legii învăţământului, lucrurile s-au agravat în reţeaua noastră pentru bibliotecarii cu studii medii care, în absenţa oricărei forme organizate de învăţământ, nu se mai pot califica şi în consencinţă pot fi angajaţi numai pe o perioadă determinată în biblioteci. Dacă avem în vedere că marea majoritate a bibliotecarilor şcolari au studii medii, fapt preconizat şi chiar nomenclatorul de posturi pentru şcolile generale, trebuie să înţelegem că suntem într-un mare impas.
   Deşi, se organizează cursuri pentru aceşti bibliotecari în diferite locuri în urma absolvirii nu se poate face decât angajare temporară. Cursurile nu sunt validate nici de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi nici de asociaţia noastră.
   Pentru a se ajunge la o ameliorare a situaţiei, la precedenta Conferinţă ABIR a fost creată o nouă secţiune ABIR, Secţiunea şcolilor de biblioteconomie. La adunarea de constituire au fost prezenţi toţi conducatorii acestor şcoli din ţară. La recomandare Biroului ABIR, secţiunea ABIR a devenit secţiune FABR, aflată, până la alegerea unui preşedinte definitiv sub conducerea domnului conf. univ. dr. Constantin Mălinaş, directorul Bibliotecii judeţene Bihor. Acestei secţiuni îi revin un rol deosebit de important în compatibilizarea programelor şi creşterea calităţii învăţământului biblioteconomic.
   Nu pot să nu mă refer şi de această dată la problema formării contiunue a personalului de bibliotecă pentru care nu s-a făcut nimic instituţionalizat în reţeaua de învăţământ după 1990. Ministerul Educaţiei şi Cercetării căruia îi revine responsabilitatea perfecţionării bibliotecarului din învăţământ prin crearea unui cadru flexibil, diferenţiat, stimulativ şi adecvat de formare continuă, nu a intreprins nimic deşi Legea privind formarea profesională continuă prin sistemul educaţional nr. 102/1998 face referiri directe la programul de formare continuă şi enumeră organismele abilitate să deruleze aceste programe, precum şi formele lor.
   În condiţiile incapacităţii instituţiilor de învăţământ superior de a prelua programele de formare continuă, singura soluţie posibilă în acest moment este dezvoltarea Centrului de perfecţionare din Ministerul Culturii şi Cultelor condus de doamna Silvia Nestorescu, prin sporirea numărului de lectori salariaţi, diversificarea programelor şi a cursurilor, care să permită includerea şi a bibliotecarilor din reţeaua de învăţământ. Acest lucru ar trebui realizat în cooperare de către cele două ministere care au, deja, o comisie comună a bibliotecilor şi, deci, pot coopera. Este o problemă care nu mai suferă nici o amânare, cu atât mai mult cu cât Legea bibliotecilor prevede un procent confortabil din bugetul fiecărei biblioteci pentru formarea profesională (5%).

Cooperare în sistem

După cum se ştie, după înfiinţarea FABR, s-a decis ca activităţile profesionale importante din cele cinci asociaţii componente ale Federaţiei (ABIR, ABIDOB, ANBPR, ABN, RMKE - Asociaţia Bibliotecarilor Maghiari din România) să se desfăşoare în comun, proiect realizat doar parţial. S-au tipărit sub auspiciile FABR, la sfârşitul anului trecut, două lucrări importante ale profesiei noastre, “Istoria bibliotecilor în legi şi documente” şi “Dicţionar explicativ de biblioteconomie şi ştiinţa informării”. De asemenea, există trei secţiuni FABR în domenii majore ale activităţii noastre, Secţiunea de Informatizare, Secţiunea de Carte veche, restaurare şi prezervare şi Secţiunea de Statistică. În luna decembrie a anului trecut, a fost organizat de către FABR în cooperare cu Consiliul Britanic şi Institutul Francez, seminarul internaţional “Formarea continuă a personalului de specialitate” la care au participat specialişti din toate asociaţiile de bibliotecari din România. La această importantă reuniune profesională s-a făcut un util schimb de idei între specialiştii români ai domeniului (Ion Stoica, Florin Rotaru, Silvia Nestorescu, George Corbu) şi cei străini ( Cate Newton – director la Biblioteca Naţională a Scoţiei şi Suzanne Mallet de la Biblioteca Publică de Informare din Paris). Cu toate acestea, cooperarea în cadrul FABR merge destul de anevoios. Sunt prea puţine iniţiative şi acţiuni concertate. Sperăm că odată cu punerea în aplicare a Legii bibliotecilor care ne va uni mai mult prin marile proiecte ca Oficiul Naţional de Servicii pentru Biblioteci, Oficiul Naţional Bibliografic şi de Informatizare a Bibliotecilor, Catalogul Colectiv Naţional etc., cooperarea să capete o nouă dimensiune.
Cred că a venit timpul să existe o singură asociaţie de bibliotecari în România, constituită în urma desfiinţării celor cinci asociaţii existente în prezent. Ar fi bine să reflectăm serios la acest lucru.

Activităţi profesionale

ABIR a dorit întotdeauna să fie o organizaţie profesională responsabilă. În politica sa, au fost sprijinite cu consecvenţă toate cererile justificate privind dezvoltările profesionale fie că era vorba de persoane fizice ( în acest an au fost susţinute material, participările la reuniuni internaţionale ale doamnelor Angela Repanovici - Braşov, Victoria Frâncu – Bucureşti şi Maria Buz – Craiova), fie de acţiuni incluse în programul secţiunilor profesionale. În ce priveşte activitatea din secţiuni, conducerea ABIR a răspuns de fiecare dată cererilor materiale venite din partea preşedinţilor de secţiuni pentru buna desfaşurare a unor acţiuni.
În acest an, în zilele de 30-31 mai, s-a desfăşurat la BCU Timişoara reuniunea secţiunii Comunicarea documentelor, la care s-au discutat probleme extrem de importante legate la accesul la publicaţii prin cooperarea interbibliotecară. Din păcate, alte întâlniri ale secţiunilor nu au avut loc, deşi programul acestora le impunea asemenea forme de lucru. O altă acţiune, care se cuvine a fi menţionată a fost realizată în cooperare de Biblioteca Universităţii din Braşov şi filiala locală ABIR. Este vorba de seminarul din 16-18 mai 2002 “Orientări şi perspective în managementul şi marketingul din bibliotecile universitare din România”. De asemenea, filiala Suceava, tot în luna mai, a organizat un seminar naţional destinat periodicelor.

Activitate publicistică

   Dacă ABIR îşi poate face un titlu de glorie în cei treisprezece ani de existenţă, aceasta vine îndeosebi din activitatea editorială care este bogată şi diversificată. De câteva zile, a ieşit de sub tipar cea de-a cincisprezecea publicaţie din “Colecţia ABIR”. Este vorba de lucrarea domnului Robert Coravu “Ghid de resurse Internet pentru biblioteci şi bibliotecari”. Tot în acest an, alte două lucrări ale membrilor ABIR au apărut sub auspiciile FABR. Este o dovadă a consecvenţei noastre în a transfera activităţi importante în cadrul FABR.
   Revista noastră “Buletin ABIR”, cu apariţie trimestrială şi conţinut tematic, continuă să fie cea mai importantă publicaţie românească de biblioteconomie de nivel superior, cu colaborare românească şi străină. Atât “Buletin ABIR” cât şi “Informaţii ABIR” sunt realizate sub controlul Secţiunii editoriale condusă cu competenţă şi profesionalism de domnul Robert Coravu, care alimentează, împreună cu doamna Doina Ostafe site-ul ABIR, consultat atât în ţară cât şi în străinătate.
   Până la sfârşitul anului, colecţia ABIR se va îmbogăţi cu traducerile “Managementul informaţiilor şi al bibliotecilor în mileniul III” şi “Cerinţe funcţionale pentru înregistrările bibliografice”, precum şi lucrarea “Tezaur interdisciplinar trilingv ( român-englez-francez) bazat pe o ediţie prescurtată a CZU”, utilă bibliotecilor mici şi mijlocii.
   În sprijinul bibliotecarilor universitari, la recomandarea Secţiunii de catalogare şi indexare, ABIR a multiplicat ca instrument de lucru “Extensions and Corrections to the UDC”, vol. 23.
   Activităţile publicistice şi editoriale au loc şi la nivelul filialelor, ca o dovadă de maturitate a acestora şi a nevoii de comunicare. Trecând de mai vechea “Biblos” a Filialei Iaşi, revistă care şi-a câştigat un loc important în rândul revistelor româneşti de biblioteconomie, mă voi referi la apariţiile din acest an şi voi cita aici, în primul rând, revista Filialei Vaslui “Bibliotecă - Educaţie – Cultură”, editată din iniţiativa şi cu cheltuiala doamnei Valentina Lupu. Revistă, de dimensiunile unei cărţi, 80 de pagini, cu un sumar bogat şi variat, ilustraţii color, etc. Este difuzată tuturor caselor corpului didactic.
La Piteşti, mai tânărul nostru coleg Doru Stan, absolvent ca şi domnul Robert Coravu, Secţiei de biblioteconomie şi ştiinţa informării a Facultăţii de Litere din Bucureşti, a scos revista “Bibliotecarul Argeşan”, care a ajuns, deja, la numărul 9.
La Iaşi, în afara revistei “Biblos”, editată de domnul Dan Stoica şi apărută prin contribuţia celor două filiale locale, ABIR şi ABNPR, revista şi-a câştigat un loc important în rândul revistelor româneşti de biblioteconomie, doamna Elena Pohodnicaru, secretarul filialei ABIR, a scos revista “Universul Bibliotecilor”, destinată bibliotecilor şcolare.
Biblioteca Casei Corpului Didactic – Constanţa, prin grija doamnei Maria Drăghici, a editat, cu valoare de revistă, în seria “Colocvii didactice”, lucrările “Parteneriat educaţional deschis” şi “Perspective ale actului educaţional”.

Raportul de faţă nu a cuprins decât o parte din problemele asociaţiei noastre.
În rapoartele celorlalţi membri ai Biroului ABIR şi ale preşedinţilor de secţiuni vor fi expuse alte aspecte ale muncii noastre.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Prof.univ.dr. MIRCEA REGNEALĂ