Profesiile bibliotecare sunt astăzi într-o situaţie
profund contradictorie. Cred însă că aşa au fost întotdeauna.
Diferită a fost doar natura şi ponderea contradicţiilor.
Sfidarea contemporană la adresa tuturor profesiilor îi
atinge mai intens şi mai adânc pe reprezentanţii unui domeniu în
care lumea culturală n-a văzut de-a lungul timpului decât sensurile
perenităţii.
Nevoia de schimbare este dramatică mai ales pentru cei
care au crezut fără rezerve în stabilitatea lor imperturbabilă şi în
caracterul indispensabil al cadrului pe care şi l-au creat.
Ei bine, bibliotecarii sunt chemaţi să găsească formula
optimă a relaţiei dintre continuitate şi schimbare într-un interval
foarte scurt de timp. Altfel…
Căutarea înseamnă efort intelectual, cercetare
teoretică şi aplicată, priorităţi bine ierarhizate, măsură, ordine şi, mai
ales, încredere în capacitatea celor care caută de a răspunde
provocărilor acestui timp şi ale viitorului. Improvizaţia, rigiditatea,
lipsa de programe majore nu mai pot oferi răspunsuri, nu mai sunt înţelese
şi nici tolerate de societate.
Dintr-o asemenea credinţă – sunt sigur – a pornit
şi s-a înfăptuit „Ghidul de resurse Internet…” pe care îl propune
acum Robert Coravu, oferindu-l, ca un îndemn şi nu ca o listă închisă,
celor care până mai ieri credeau că pot să-şi îndeplinească
atribuţiile, stăpânind doar câteva tehnici devenite aproape
ezoterice.
Ştiinţa informării şi a bibliotecilor a suferit
prefaceri mari în ultimele decenii şi continuă să se înnoiască,
obligată de ritmurile vremii şi de – în fine – propriul dinamism.
Adresele din ghidul de faţă sunt, desigur,
mai puţine decât în realitate. În fiecare zi apar alţi
producători şi organizatori de informaţie specializată, se propun noi liste
de discuţii, se produc noi evenimente profesionale care lansează site-uri
noi pe Internet. Lumea surselor Internet trebuie cunoscută şi folosită în
primul rând de intermediarii de documente şi informaţii. Altfel, oamenii
bibliotecilor ar putea constata poate o vreme că se află într-o situaţie
mult mai dificilă decât cu o jumătate de secol în urmă, când
fluxurile documentare deveniseră aproape de nestăpânit.
De multe ori, din experienţele istoriei,
chiar se învaţă.
Ion Stoica
Înapoi
la Cuprins