Cuvânt înainte
După 1990, bibliotecile din România, pe lângă efortul
de a integra, în fluxul activităţilor specifice, instrumentele moderne
de stocare, prelucrare şi diseminare a informaţiilor, au avut de înfruntat
„boom-ul” numit Internet: noi modalităţi de acces la informaţie, noi surse
de informare, dematerializate şi delocalizate, noi mijloace de comunicare,
noi necesităţi ale utilizatorilor, impunând construirea şi furnizarea
de noi servicii. Sublimarea barierelor impuse de localizarea fizică a colecţiilor
de bibliotecă şi raportarea activităţilor specifice la întregul spectru
informaţional, facilitate de reţeaua globală, nu a schimbat, însă,
în mod fundamental datele problemei, nu a diminuat utilitatea bibliotecilor
şi a bibliotecarilor şi nu i-a pus, cum cred unii, în relaţie de concurenţă
cu motoarele de căutare.
Acceptarea resurselor disponibile în Internet ca surse
de informare egale în importanţă cu cele tradiţionale necesită atât
o schimbare de mentalitate, cât şi asumarea specificului acestora,
prin adaptarea tehnicilor tradiţionale. În această arie de activitate,
nevoia unor instrumente de referinţe este acută. Biblioteca nu mai este singurul
actor de pe scena informaţiei, dar lipsa de implicare în regăsirea,
evaluarea, selecţia şi organizarea informaţiilor disponibile în Internet
ar însemna negarea unei tradiţii a cărei piatră de temelie este calitatea
pe care ea a conferit-o rezultatelor acestor procese.
Webliografia
*
de faţă - rodul unui efort de regăsire, evaluare, selecţie şi organizare
care a implicat vizualizarea câtorva mii de pagini Web - îşi
propune să demonstreze importanţa şi valoarea resurselor Internet prin exemplificări
din aria de interes direct a bibliotecarilor, care vor găsi aici informaţii,
documente şi instrumente de lucru pe care le pot utiliza în activităţile
curente, în procesul de regăsire a informaţiilor solicitate de utilizatori,
pentru perfecţionarea profesională, pentru elaborarea de lucrări şi proiecte
de cercetare în domeniu, pentru stabilirea de contacte cu profesionişti
din alte ţări. Lucrarea se poate dovedi, de asemenea, folositoare pentru
cei care răspund de administrarea paginilor Web ale bibliotecilor, precum
şi pentru studenţii în biblioteconomie şi ştiinţa informării.
Ghidul conţine trimiteri la cinci tipuri de resurse Internet:
indexuri (evidenţiate în text cu un corp de
literă mai mare şi cu caractere aldine) – generale, incluse în
secţiunea 1, şi specializate, incluse, după caz, în celelalte
secţiuni -, pagini Web, liste de discuţii, cataloage online
şi adrese de poştă electronică. Primul criteriu de ordonare a resurselor
în interiorul secţiunilor lucrării este cel lingvistic: resurse în
limba română, urmate de resurse în alte limbi. Al doilea criteriu
de ordonare utilizat este cel alfabetic, cu excepţia cazurilor în care
responsabilitatea asupra conţinutului resurselor aparţine unei instituţii
importante (ex. IFLA, UNESCO etc.), acestea fiind aşezate la începutul
listei. Denumirile resurselor sunt redate, în general, în forma
în care apar în homepage-uri, corespondenţele în limba
română însoţindu-le sau înlocuindu-le atunci când
am semnalat resurse al căror conţinut este redactat într-o limbă mai
puţin familiară cititorului mediu şi/sau atunci când este utilizat
alt alfabet decât cel latin.
Ultima secţiune a lucrării (O altă perspectivă asupra
profesiei) face trecerea către o abordare mai detaşată a activităţilor
de bibliotecă, demonstrând că această profesie îşi poate privi
(şi) cu umor regulile, rigorile, rutinele. În cele din urmă, autoironia
este o calitate a spiritelor lucide, care îşi cunosc foarte bine atât
posibilităţile, cât şi limitele.